Andrei privea tavanul crăpat al garsonierei, ascultând ritmul sacadat al orașului de afară. Gândul îi încolțise în minte ca o buruiană încăpățânată: „Aș vrea să mor pentru o zi”. Nu din disperare, ci dintr-o curiozitate obosită. Voia să vadă cine ar plânge, cine s-ar simți ușurat și, mai ales, cum arată liniștea aceea despre care vorbesc poeții.
Într-o vineri seară, dorința i s-a împlinit sub forma unui somn atât de adânc, încât inima i s-a oprit, iar respirația a devenit o amintire. Spectatorul invizibil As vrea sa mor pentru o zi
Sufletul lui Andrei plutea acum deasupra patului. S-a privit – părea mai împăcat decât fusese în ultimii zece ani. S-a gândit la melodia „Aș vrea să mor pentru o zi” a lui Liviu Guță sau la varianta lui Vali Vijelie , celebre în cartier, unde versurile despre testarea prietenilor sunau mereu a clișeu. Acum, el era cel care punea totul la încercare. Voia să vadă cine ar plânge, cine s-ar
Seara, s-a dus la barul unde se întâlnea cu „frații” lui. S-a privit – părea mai împăcat decât fusese
Ai dori să explorezi o despre cum s-a schimbat relația lui Andrei cu prietenii săi după această experiență?